AC'USTIC, -Ă,
acustici, -ce, adj., s.f.
I. Adj. Care emite, transmite sau recepţionează sunete, care aparţine acusticii (
II 1), privitor la acustică. ◊
Nervi acustici = a opta pereche de nervi cranieni.
Tub acustic = tub lung care serveste la transmiterea vocii pe nave, în puţuri minere etc.
Cornet acustic = dispozitiv cu ajutorul căruia se recepţionează sunete si se înlesneste perceperea lor.
II. S.f.
1. Parte a fizicii care se ocupă cu studiul producerii, propagării si recepţionării sunetelor. ◊
Acustică arhitecturală = ramură a acusticii care studiază fenomenele legate de propagarea undelor acustice în încăperi.
2. Calitatea de a înlesni o (bună)
audiţie. - Din fr.
acoustique.
Sursă
: DEX'98
(
753)
- ana_zecheru